vineri, 11 iunie 2010

Super oferta de uichend!

Dragii mei, super oferta a trecut. Insa vor veni altele.

Totul a pornit de vineri (4 iunie 2010) cand inca eram la Piatra Neamt, in interes de serviciu.

Dupa ce biznisu' s-a terminat, am inceput sa dau telefoane ca sa-mi aranjez uichendu'.

"unde mergem?... pai stai sa vad... am o oferta... Rasnoave la cocotz... Braul lui Raducu... mi-e tarseala de el... Jepii Mici..."

Pana la urma, spre seara reusesc sa stabilesc traseul: Valea Alba (din Bucegi) la urcare. Coborarea... vedem noi.
Cine va fi in tura?
Diana (o cunoasteti deja cu numele de Di), Florentin (un prieten intalnit in Rodnei) si normal, Je.

Sambata dimineata, in drum spre metrou...
SMS:

Di: "Am probleme cu genunchiul. Nu mai pot veni. Tura faina"
Je: "ooooof :( "

La gara ma-ntalnesc cu Florentin, bem cate o cafea si urcam in tren cu destinatia Busteni.

Je: "Pai unde sunt coltarii?"
Flo: "la Iuiu"
Je: "hmmmm, o sa fie greu..."
Flo: "Ne descurcam :))"

Ajungem la Comarnic. Se opreste trenul. Si oprit ramane vreo 3 sferturi de ceas in asteptarea unui rapid...

In Busteni ajungem cu o intarziere de o ora.
Iata cum arata muntele pe la ora 11...

Nu prea primitor :)

Pornim pe traseu si intr-o ora jumate ajungem La Verdeata, adica intrarea in Valea Alba. Asta dupa 1 ora si 30 de minute de la plecare.
Acolo, niste tipi ne spun ca noi suntem numerele 16 si 17. Adica, pe vale sunt deja 15 oameni.
Cool! Nu o sa fim singuri.
Ne echipam fiecare cu ce are. Io cu coltarii. Florentin, primeste pioletul si parazapezile.
Pana sa plecam, Soarele da semne ca vrea sa ne vada. Eu ma gandesc la bronzul de munte...

Ultimii oameni de pe vale (probabil 13, 14, 15) au ajuns aproape de Saritoarea Carnului.

Pornim...
Florentin se chinuie sa nu alunece

Eu, parada modei pentru berete...

Aproape de Saritoarea Carnului
Clasica minicrevasa de langa saritoare

O privire spre aval... numerele 19, 19 si 20

Pana pe saritoare am facut 1 ora si 10 min, ceea ce, in conditiile urcarii fara coltari e super bine.

In pauza de la saritoare intalnim un cuplu ce a fost pe Mont Blanc anul trecut, la o saptamana dupa ce am fost si noi.
Pornim mai departe...

Depasim si pe numarul 1 de pe vale...

si, dupa 2 ore si 30 de minute ajungem la iesirea din vale.
Dupa mine, in conditiile de echipament pe care le-am avut, e super bine!
Urmele pasilor mei...

Apar si restul turistilor...

Rucsacul meu. Ala mai mic...

Asa arata platoul...

Ne hotaram sa coboram tot in Busteni, pe Jepii Mari.
Deja, ultimul tren cu tarif acceptabil nu mai puteam sa-l prindem.
Mai ramanea un IC ce nu opreste in Busteni.

De pe Valea Mieilor...
Je, undeva pe Valea Mieilor. Jos se vede Poiana Tapului.
Flori...


Floarea asta miroase foarte fain. Ceva asemanator cu narcisele:
Si, dupa o pauza de un an, vad iarasi ursuleti. Eram deja pe Jepii Mari.

Facem o coborare rapida si, jos, intr-o poenita ne punem sa mancam. Apar imediat vizitatori...

Spre final, ne bucuram si de un cer frumos

In Busteni, facem autostpul ca sa ajungem in Sinaia.
Reusim sa prindem o masina si, cu 2 lei /pers ajungem in Sinaia.

Aflam ca IC-ul are 15 min. intarziere. Pana la sosirea lui mai aveam cam 20 de minute
Ne hotaram sa mai facem cu mana la ocazii. Poate poate...
Si "poate poate" a venit. Un Renault Espace...

Je: "La Bucuresti?"
El: "mmm mmm mm Ploiesti mm mmm"

Ne suim in masina.

Aflu ca nenea de la volan e un belgian francofon. Bucurie fara limite pentru mine. Am sansa sa mai bangui in franceza. Asa ca, o astfel de ocazie o pot numi iarasi, super oferta.

Omul face afaceri in Romania. Are o vie in zona Mizilului. Dealu Mare.
Mai aflu ca masina e plina cu mostre de vin.
Invat faptul ca, pentru vinurile albe, cepajul nu e mare filozofie... In schimb, pentra cele rosii, producatorii tin reteta secreta.

Il intreb cum a ajuns sa faca afaceri in Romanica noastra. Imi spune ca, pana sa ajunga la vinurile noastre, a degustat intre 30 si 50 de mostre de vin pe zi. Nu am habar cate zile...
Si, se pare, ale noastre vinuri s-au dovedit bune pentru cepajul sau...

Imi mai spune lucruri care nu sunt noi: afacerile merg greu in Romania... incertitudine.. taxe...

Ne lasa undeva in Ploiesti. Nu ne cere bani, pentru ca ne-a luat pentru companie :)

E ora 22:05. Ajungem cu taxiul la Gara de Vest. IC-ul are intarziere 70 de minute.
Aflam ca la Gara de Sud, la 22:30 vine un IC fara intarziere.
Fugim afara din gara... si vedem un taximetrist

Flo: "Sefu, ne duci la Gara de Sud in 10 minute?"
El: "In 6 minute sefu!"
Flo: "Hai, ca pierdem trenu'!"

Ora 22:15. Gara de Sud.
Aflam ca biletul ne costa 22 de lei/pers.

Flo: "Io nu le dau atatia bani!"
Je: "Esti sigur?"
Flo: "Cat o fi amenda?"
Je: "Habar nu am. Da' sigur nu ne mai da jos din tren"

Cautam bere. Dupa aproape 10 minute gasim ceva deschis si cumparam 3 doze.

Trenul vine la ora stabilita. Se da jos nasu' din vagon.

Flo: "Nasule, mai avem 25 de lei. Ne duci pana la Bucuresti?"
Nasu: "mmm mmm Bine, urcati-va in vagonul 2"

Urcam, ne asezam comozi pe "locurile noastre" si asteptam vizita nasului.

Undeva intre vagoane...
Nasu: "Aveti vre-un bilet?"
Je: "Nu..."
Flo: "Ia nasule 20 de lei sa ne duci la Bucuresti!"
Nasu: "Pai ziceai de 25..."
Flo: "Pai 5 lei ne trebuie pentru metrou..."
Nasu, interzis, ne da un bilet...

Super oferta zic eu...

Ajungem in Bucuresti.
Eu prind ultimul metrou.
Florentin nu.
Florentin ajunge inaintea mea acasa.
Pe mine ma duce metroul pana acasa.
Iarasi zic: super oferta!

La ora 24:10 m-asez in pat. Azi am de dat un premiu...
@+
Ady

15 comentarii:

  1. dupa fiecare jurnal raman cu un zambet pe buze...foarte fain...bravo..

    RăspundețiȘtergere
  2. Merci Iuiu.

    Nasparlitatile vietii te invata sa fii glumet. Dar asta ti-am mai spus-o deja :)

    Ma bucur ca te-am facut sa zambesti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Fain. Of... ce-as mai fi mers, mama lui de genunchi... Sper ca de saptamana viitoare sa vin si eu, chiar de-o fi sa incep cu ture lejere...

    RăspundețiȘtergere
  4. ce ademenitoare e zapada aia pe canicula asta...
    mi-am amintit, tot nu am primit de la tine pozele de pe valea alba cand am fost si eu..urcand cu greu, cu greu.

    imi plac povestile tale, ma fac sa mai uit putin de bucuresti si de blocuri si de claxoane si de caldura infernala...

    RăspundețiȘtergere
  5. Diana, tocmai am gasit 2 salvamontisti care vor sa ne duca pe: Valea Malinului (mai spre toamna) si pe Brana Aeriana ;).

    Tu, doar sa ai grija de genunchi.
    ==========================

    Anca, te astept sa mergem pe munte.
    Coltarii te asteapta :)
    Si o sa-ti trimit chiar azi pozele.
    ==========================

    Aripi de fluture: iti multumesc mult!
    Vor mai veni si alte ture...

    RăspundețiȘtergere
  6. Mmmmmnnmmm mmm mmm misto mmmm mm. Ca sa zic asa...
    Deci:
    1. daca e asa zapada si sambata putem urca numa' cu bocancii? Ca n-am nici coltari si nici pioleti iar parazapezile nu ma ajuta sa nu alunec. :D

    2. Ca de obicei sunt pline de farmec povestirile ispravilor tale.

    3. Mai e mult pana sambata?

    RăspundețiȘtergere
  7. Abia astept Valea Malinului si Brana... :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Adi, e superb ce văd! E a doua oară când ”mă plimb” pe traseul ăsta, prima fiind ieri, când n-am știut cum să-ți spun mai frumos cât mi-a plăcut. Voi vedeți chestii absolut senzaționale în peregrinările voastre pe munți, oameni buni, iar tu le prinzi absolut bestial în poză! Ursuleții, mâțul(e mâț sau ce e?)florile și poza alb-negru, de pe Valea Mieilor m-au topit - asta dacă ar fi să fac un soi de top. Și iar ai povestit cu atâta farmeeeec :) Fug repede să citesc Actul 4(nu 3, am zis prost la mine pe blog, pe 3 îl știu)! Toate cele bune și felicitări pentru câte frumusețuri aduci aici :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Lavinia, nici nu mai stiu pentru ce sa iti multumesc.
    Poate pentru ca te plimbi alaturi de noi? :)

    Legat de matz, nu stiu dacai matz sau matza. A fugit imediat ce am inceput sa ma deplasez catre el.

    RăspundețiȘtergere
  10. Urat de tot finalul. Rusinos. Spagar. Hot.

    RăspundețiȘtergere
  11. Salut!

    Iti multumesc pentru comentariul de pe blogul meu.
    Nu stiu sigur daca cel la care te-ai referit este nasul, prin faptul ca a fost rusinos sa accepte spaga unor derbedei, adica sa fure din bugetul CFR, sau te-ai referit la mine.

    Daca te-ai referit la mine, lasa-ma te rog sa-ti spun ceva: atata timp cat CFR nu isi respecta contractul facut cu clientii (eu, tu, ceilalti), nici eu nu pot sa am un respect deosebit pentru el si ma enervez de fiecare data cand imi cumpar bilet. Si stii la ce ma refer, pentru ca sunt convins ca si tu suferi din pricina asta:
    -intarzieri mari (justificate prin faptul ca se lucreaza de o groaza de ani pe linie)
    -mizeria din WC-uri
    -cucoanele intepate de la casele de bilete
    -delasarea personalului

    Sa-ti mai spun? Nu cred...
    Le stii si tu foarte bine.

    In incheiere doresc sa-ti spun ca pe CFR il doare in fasceita plantara de timpul si confortul nostru. Si chiar de propriul lui buget.


    Cu prietenie,
    Ady

    RăspundețiȘtergere
  12. Erzsi era servitoare la domni în Cluj. În fiecare joi avea liber si se întorcea acasa seara foarte bine dispusa.Într-o joi seara domnul o întreaba:
    Erzsi, ce faci tu joia de vii asa vesela acasa?
    Erzsi: O, domnu', noi joi întilneam cu Ildiko si cu Feri si Pista si mergem pe Feleac si jucam de-a ghicitul.
    Domnul: Cum e jocul asta, Erzsi?
    Erzsi: Mergem la capita, noi fetele punem capul în capita si baietii vin pe la spate si f--e la noi, iar noi trebuie ghicit cine fost. Câteodata vine mai multi tineri si noi nu putem ghici si atunci râdem si râdem, ei f--e pâna ghicim cine fost.
    Domnul: Mai Erzsi, e tare interesant jocul asta, as veni si eu!
    Erzsi: Veniti domnu', ca joia trecuta fost si doamna si nu ghicit de 6 ori!

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu spun că asupra vremurilor de pînă acum 10 ani istoricii nu au şi vor avea izvoare, documente... Dar de la o vreme e avalanşă mare de scrise. E o pîine de mîncat pentru istoricii din viitorime. Poate o problema va fi trierea materialului...
    Cert este că jurnalul de mai sus e oglindă interesantă a epocii şi a modului cum vede/vedea lucrurile un om în floarea vîrstei la 2010...

    RăspundețiȘtergere
  14. Fiind un mare îndrăgostit (başca lenea de drumurile lungi) de... lateralele unor văi rpecum Morar ori Albă, e nevoie de efort al memoriei pentru a-mi aminti un suis complet pînă la platou. Socoteala ar fi 1992 în cazul primei, 1980 - estival - în cazul celei de-a doua. Sper să nu sune vorbele mele prost, pur şi simplu subliniam vorba veche, cu nu poţi să le faci pe toate... Am nimerit odată la coborîre de sus, pe Albă, şi mi-a plăcut grozav aerul ăla marţian de acolo... Îmi place cum ia naştere din nimic o vale, cum se adînceşte uşor dar sigur, pentru ca vreuna gen Valea Caprelor din Coştila să şi moară wagnerian...
    Da, într-adevăr, vorbesc mult...

    RăspundețiȘtergere