vineri, 2 iulie 2010

Noi mereu ne-aliniem si din greu ne regrupam...

E cald. Stau la serviciu si incerc sa fac ceva. Nu pot sa fug pentru ca directorul n-a plecat inca....

Ma scarpin in ceafa si ma gandesc: ce sa fac?
O multime de lucruri sunt in pending...

Printre care si tura de lene. Adica o mica povestioara ce trebuie sa o scriu.

Stiti ce cald e? Ma uit in cana de cafea ce-i plina de apa acum si regret ca nu-i mai mare. Asa, cat jumatate din mine.

M-apuc sa scriu...

Cum a inceput totul...

Pai totul a inceput cu facutul de poze si afisatul lor in vazul lumii. Inclusiv a prietenilor.
Si dialogul dintre mine si ei era in mare parte cam asa:

Pretenii: "ce faine poze faci"
Je: "pai haideti si voi pe munte"
Pretenii: "da..., dar..."

In urma evenimentelor din decembrie (asa se zice mai nou) am hotarat ca trebuie sa fac ceva. Si ce era mai usor decat sa fac niste oameni sa mearga pe mana mea...

Cum am facut...

Am profitat de facilitatile de la munca, adica de mail. Asa ca am dat un mail general (un fel de spam) cu invitatia de a face o tura de lene prin Bucegi.
Am facut si un loc de inscriere si un regulament.
REGULAMENT

Scriind regulamentul, recunosc, m-am distrat nitel. Insa, el continea si lucruri serioase de genul:
-sa nu...
-sa aveti...
-fetele sa aiba...
-pe raspunderea...
-in caz ca...

Ce a urmat...


Re-uri, Fwd-uri cu:
-da' de ce
-daca avem ... e bine?
-cat timp?
-ejti nebun (la un moment dat m-am speriat si eu ca e adevarat)
-daca avem ... e bine?
-cat timp?
-mergem, da?

Cu doua zile inainte de plecare...

Vreme nasoala se anunta pentru w/e. Ploaie, fulgere... sanse de precipitatii 90%

Mai tarziu, dupa serviciu. Eram in Herastrau. Teaching.
Primesc un telefon de la cabanierul de la Omu.
El: "pai ati zis ca ma sunati"
Je: "Da, va sunam in seara asta"
El: "Cati veniti?"
Je: "Pai, la ce vreme se anunta, nu prea as mai veni, ca sunt cu..."
El: "Daca nu veniti, nu mai calcati ... si daca... atunci ... in cabana la mine"
Je: " Biiine, va sun in seara asta"

Cu Diana pe telefon:
Je: "Poti sa te uiti pe Carpati la prognoza?"
Di: "Da, iti zic"
.....
Di: "Nasol. Ploaie cu descarcari electrice. Mergeti?"
Je: "mmm... merci"

Hari: "Pana la urma incercam si vedem ce o sa fie"
Je: "Nu-i rea ideea. Hai, mai dam o tura!"

Ploaie torentiala de vara...

Dupa vreo ora... telefon la cabaniar:
Je: "Venim 17"
El: "Bine. V-asteptam domnu' Adrian"
Je: "Sper sa prin..."
El: "beep beep beep"


Cu o zi inaintea plecarii...

La serviciu pe mess:

Oana: "am vb cu meteorologu de a fost la intalnirea online de la noi. Cica ne ploua maine"
Je: "mmmda... vezi ca plec la masa"

Seara, pe telefon:

Hari: "Situatia e cam mov pe Carpati..."
Je: "om vedea"

Si am iesit la bere...

Ora 23:50, vin de la bere.
Suna telefonul... Era Cristina (castigatoarea premiului amintit mai demult)
Je: "Alo?"
Cris: "Te-am sunat sa-ti spun ca nu am mai vazut asa nori grosi in Bucegi."
Je: "... mdaaaa..."
Cris: "Serios, asa nasol aratau... "
Je: "Tu ce mai faci?"


Si, de aci incepe odiseea...

Sambata dimineata...

La 6:50 ajung la Gara de Nord. Cumpar Catavencu sa am de sa sa ma rad pe tren. Apoi cafeluta de la Coffee Right.
La 7:10 toata lumea e prezenta. Incredibil. Primul lucru incredibil din seria de Incredibil. Sau sa zic Eeefectiiiv?
Aproape toata lumea are bani potriviti pentru bilete (asa cum am cerut in al n-lea mail). Cumparam biletele si, fara greutate umplem doua compartimente + un loc.

In tren... Ma perind intre cele doua compartimente si tin lumea de vorba cu povesti vanatoresti. Pana la urma io sfarsesc jucand sheptic iar Max cade in bratele lui Mos Ene.


Ah... participantii la tura... O sa ii arat mai tarziu, in poza de grup. Deocamdata, zic doar de Max. Vechi prieten care acu' ma ajuta sa strunesc cei 21 de oameni cati vom fi in total. De fapt 19 (fara Je si Max)

Busteni ville...

Ajunsi cu o ora intarziere in Busteni, asteptam sa vina si ultima persoana ce se va alatura grupului, timp in care dau ultimele indicatii "pretioase". Adica, faptul ca in oras vom merge in sir indian. Sau cum se zice mai pretentios: monom.

Pornim...

Pauza de la intrarea in traseu...

Pe traseu...

Pornim pe la ora 11:40...

Ajungem la o zona mai dificila, unde lumea joaca Hora Unirii...

Piciorul de elefant...

Poiana Costilei...

Ajungem pe la ora 13:00
Dau 15 minute de pauza de masa.

Lumea mananca...


Face poze...

Ma arata cu degetul...

Facem poza de grup. Aci o sa vedeti participantii...

Ca sa nu va obositi numarand, am facut-o eu pentru voi: 19 capete, 76 de membre, 1520 de degete (cred)...

Dupa 2 x 15 + 10 minute pornim... si pe la 13:50 intram pe banda galbena (Valea Cerbului)

Si urcam...
Cu multe multumiri pentru ursache, pentru frumoasa poza de grup pe care ne-a facut-o si cu amabilitate mi-a trimis-o pe mail...
Pentru doritori de chat cu ursul: ursucelfomist@barlogu.ro

Mihaela, bag de seama ca erai ultima...

Si urcam...
Si ajungem la Valea Priponului, unde facem o halta.
Aci incep sa povestesc despre capre negre... hornul de pamant... s-altele...


Apoi, Max scoate instrumentul de suflat. Cred ca e fluier. Si face un ban cinstit de pe urma fotografilor...

Si iata-l pe Max...
Poze mai faine cu Max gasiti acilea:
http://oanaboncu.wordpress.com/2010/06/24/cel-ce-canta-norilor/

Pana lumea se mai hodineste, mai trag o portie de ras...

Dar sa nu va tin in loc. Pornim mai departe...
In medalion Oana si Theo sacaiau o floare.

Ajungem la primul petec de zapada (era ora 15:20)
unde lumea face ce stie mai bine...

Norii zburdau pe vale...
Mergem mai departe. Ah, tot timpul zic "mai departe". Dar sa stiti ca toate erau departe: cabana, vinutul, patutul, papica, Sinaia...
Dar mergeam cu zambetul pe buze. Sau mai bine chiar...

Incepem sa urcam mai accentuat...



dar tot cu zambetul pe buze...

Cam jos, nu?

M-apuc sa mai fac o baie de multime...

si poze cu flori...

Pauza in care s-a nascut celebrul "vrei nu merci?"
Si credeti-ma, s-a nascut perfect sanatos, asistat de 4 specialiste in nasteri...
Adica a avut la nastere 11 litere, stia franceza si era foarte molipsitor.

In acest fel am reusit sa ma indop de stafide doar eu. Aproape...

Mais qu'est ce que c'est ca?

Noi mereu ne-aliniem si din greu ne regrupam... (ah, p-asta nu v-am spus-o atunci)
Urmeaza al doilea traverseu de zapada. Aici, eu, ii ajut pe unii sa cada si pe unele sa nu cada...

Ma rog... si invers...

Soareeeee!!!

O viziune in jos...
Les deux...
Les totzi...
Mergem mai departe...
Unora le-am spus ca, cu cat te apropii mai mult de cabana, cu atat cabana se departeaza mai mult. Este exact ceea ce ati simtit in momentele urmatoare, adica pe celebrele serpentine...



Si totusi, cu un pic de consum energetic reusim sa mai facem o poza, sau sa stam la pozat (asta-i mai usor)
Afara ceata... Soarele nu mai face fata. Coafura rezista...
Si chiar cu zambetul pe buze, ajungem la Omu. Cabana Omu....
Este ora 18:35.


Aici, la cabana, oamenii normali mananca si se odihnesc. Dar iata ce face pasiunea din om...

Apoi vine lectia de orientare...S-aci ii multumesc Oanei pentru cadrele excelente...



Apoi vine sarbatorirea...
Insa nu pun pozele pana nu va spun ca, la cabana ni s-au alaturat Alina si Cristi, ce au sosit pe un alt traseu.



Afara ploua torential. Nitica grindina apoi, amestecata pentru a intra usor in cabana cu nitel frig.
In aceste conditii natura m-a chemat pana la ea, adica next corner, outside. Bineinteles c-am tras o spaima cand, din noapte, a aparut Vali01. Credeam ca scapasem de ea... (n-am scapat nici cand trenul spre Bucuresti s-a pus in miscare...)

Si asa am adormit. Adica dupa ce m-am reintors in cabana.
Unii in frig. Adica domnii. Cei ce au dormit la camerele de 2 si 4 paturi. Cu alte cuvinte, domnia se plateste. Pe cand restul, au avut caldurica din plin :)

Ce frig mi-a fost ...
Duminica, ora 4:30AM

Ma trezeste ploaia...
Tuna si fulgera.
Vantul vuia...
Je:"ce beepat sa fac daca nu inceteaza vajul?"
Je: "pai vajul te deranjeaza?"
Je: " mmm... nu... fuljerele..."
Je: "Goooood morning Vietnaaaaam!"
Je: "Sa-l sun pe Coty?"
Je: "..."
Je: "Daca e nasol rau si fulgera, o luam inapoi pe vale. Nu ma risc cu 22 de paratraznete pe creasta"
Je: "O sa ti se urce in cap, nu o sa mai mearga pe mana ta..."
Je: "Creca doare rau..."
Je: "Taci si dormi!"
Je: "Nu po..."
Je: "ssst!"

Duminica, ora 5:00 AM

Suna alarma telefonului lui Hari. E timpul pentru rasaritul de soare.
Afara ploua, ceata, vant, fulgere

Duminica, ora 6:20 AM

Afara treaba s-a linistit.
Intra bocancii in picioare, haina pe mine si aparatul pe gat.
Ies...


Neata caine...
Duminica, ora 7:30 AM

Nimeni nu doaaaarmeeeee!
Trezireaaaa!

Papa bun.

Duminica, ora 9:00 AM

Poze de grup ...


si plecarea...

Inainte de Cerdac, dezechiparea si... la poze...

Un pas mai in spate va rog...

Cine pune piciorul mai in fata e seful...

Deci sa-ti explic...
Si pornim pe drumul de vara...

Iesim in Saua Sugari, unde norii ne fac o mica surpriza:
Theo, watch your step!

Pauza de de toate...
Si, ne indreptam care Babele

Trecem pe la Sfinx
Apoi noi baietii ajungem la Babe, fetele ajungand la Babele...
Aici, la Babele ii lasam pe Alina si Cristi.
Tai tai Alina si Cristi...
Dupa pauza de papa, odihna, pipi (ah, era defecta pompa... ghinion), pornim catre ceata...
Oana si Dorin vor cobora pe Valea Mieilor si apoi pe Jepii Mari catre Busteni. Ii conduc nitel pe traseu, le explic de vreo 10 ori pe unde trebuie sa mearga (nu ca nu au inteles din prima, dar voiam sa dorm linistit) si apoi ii las singurei.
Tai tai Oana si Dorin...

Vine ploaia. Din ce in ce mai tare. Bag aparatul in rucsac si nu mai fac poze.
Revin pe traseu, adun lumea la un loc si pornim...

Vine un nene si ne zice de niste caini rai de la stana pe langa care si noi o sa trecem.
Adun iarasi lumea si mergem cu incredere inainte. Ca tot inainte era mai bine...
Vedem doi caini jigariti. Imi pare cam rau ca i-am deranjat...

Schimbam marcajul. De pe banda galbena pe banda albastra. Adica iesim de pe autostrada Omu-Babele-Cota 2000 si intram pe un drum pitoresc, Piciorul Pietrei Arse.

Se termina ploaia. Nu scot aparatul ca-i ceata.
Se ridica ceata. Scot aparatul. Fac poze.


Nu doar eu fac poze...

Sinaia...
Ajungem la masuta.
Servesc lumea cu "nu merci".
Sunt servit cu "nu merci".
Eu nu zic "nu merci"...
Plecam.
Intram in padure.
Ceata.
Zambetul rezista...

Intram mai adanc...
Ajungem in Poiana Stanii...

Melcu' alpinistu'
Iesim din traseu pe la ora 15:00
Va servesc pe voi, cei cu care-am petrecut niste zile foarte faine pe munte cu caise confiate.

Suna telefonul...E Neamtu' (o sa aveti ocazia sa-l cunoasteti. Merita sa-l cunoasteti)
Je: "Saliu"
Nt: "Ce faci monsieur? Sunteti intregi?"
Je: "Daaaa, toata lumea"
Nt: "Mai mergi cu ei pe munte?"
Je: "Cu cei cu care am fost acuma, oricand..."
Ajungem la Peles. Soarele-i sus pe cer, iar noi pozam in grup...

Trecem prin parcul cazinoului, unde avem specatcol cu Hari si veveritele...

Ajungem in gara, cumpar bilete, apucam sa mancam ceva de la tanti de la fast food si ne suim in tren.

Suna telefonul... Vali01... ne spune ca a urcat in microbul de Brasov... Uite-o!!!... Ii facem cu manile disponibile semne de bun ramas...

In tren, fetele se ung cu toate alifiile...

Incepem sa jucam jocuri de societate.
Sheptica... (pierd cu brio)
Incercam jocul ala cu cuvinte de lucruri ce incep cu o anumita litera si incap intr-o valiza.
Ce, nu ati inteles?
Un mic exemplu:
"Un TIR miiic, miiiic " by Paula
"Un pat miiic miiic" by Paula
"O chiuveta miica miiica" by Paula
".... miiica miiica" by Paula.

Ajungem in Bucuresti.
Cu o intarziere de o ora.
by CFR.

Cu drag,
Ady

PS:
din Busteni pana la Omu am facut 7 ore. Excelent!
De la Omu la Sinaia am facut 6 ore. Dublu excelent!

9 comentarii:

  1. Fain. Nu ma asteptam sa te descurci cu atatia oameni pe munte... si sa ai rabdare sa mergi, nu sa alergi :P .

    RăspundețiȘtergere
  2. Dom'ne, frumos iti sade basca ceia! Frumos sti a povesti intamplarile si a incuraja oamenii pe munte:
    Oana: Mai e mult? Cam cat mai facem? (bineinteles cu limba de un cot .. nicidecum cu zambetul pe buze)

    Adi: Mai eee... Mai eee...

    Ma bucur ca ai reusit pana la urma sa ne povestesti cum s-a vazut de la tine "Tura de lene"!! Lene zici! Hmmm..

    P.s. Mi-a facut placere sa iti pun la dispozitie fotografiile si ma bucur ca le-ai folosit. Multzam si pentru link. :D

    Hai cu detaliile pentru Ciucas! Nu mai avem rabdare...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ah! Si inca ceva: eram sigura ca ai sa te descurci ca organizator al turei. Chiar fara probleme.

    Iar la intrarea pe Valea Mieilor chiar ca ne-ai zis de cam multe ori pe unde sa o luam. Dar noi apreciem implicarea si grija ta asa ca ... MAI VREM LA MUNTE!!

    RăspundețiȘtergere
  4. mare dreptatea are Diana...si apoi..noi (eu+una bucata Marius)daca am fi avut cu cine merge si noi la inceputuri si sa ne explice chestii asa cum facusi tu cu ''copii'' acestia ce bine era..e mai usor sa stii ca cineva stie..foarte fain a fost...
    BRAVO.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Diana: am fost ajutat. De toti participantii la tura :). Si sunt un om rabdator. Prea rabdator uneori :))

    @ Oana: acuma ce sa mai zic? Merci!

    @ Iuiu: uneori mai trebuie sa ma si odihnesc, nu numai sa alerg :). Mi-a facut mare placere tura asta. Si mie mi-au lipsit mentorii. Noroc ca am intalnit oameni pe munte, care mai tarziu mi-au devenit prieteni ;)

    @ Aripi de fluture: Ma bucur ca ti-a placut

    RăspundețiȘtergere
  6. Superb
    superb
    superb
    superb
    superb:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Monica, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc, multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  8. 1. Sînt invidios pă voi, ăştia sociabilii!
    2. Je-ul tău m-a dus cu mintea la un banc. Poate îl ştii, poate ba.
    Premierul lui Ceaşcă, Jean Maurer, la sanatoriu în Elveţia. Vocabular stilat: "Monsieur desire?", "Je vous remercie" şamd.
    I se anunţă la un moment dat o vizită pe cît de simandicoasă pe atît de voindu-se discretă. Maurer îşi aranjează punga de gheaţă (să zicem) pe cap şi se pune în aşteptare...
    O bătaie în uşă.
    "Qui est la?"
    "Je."
    "Intră, Nicule!"

    RăspundețiȘtergere