vineri, 28 mai 2010

Unde nu-i marcaj, vai de capatana (Actul 2)

Actul 2


Trezirea. Zi superba. Intelegem in sfarsit unde am pus corturile.








Ne impachetam lucrurile si imi dau seama ca salamiorul, pateutzul si cascavalutzul au ramas la serviciu...
Totusi, trec peste treaba cu stomacul, gandindu-ma la bacania cu iz comunist ce s-ar afla in punctul de destinatie.


Cap compas Ciungetu, unde se afla hidrocentrala de pe locul 3 in tara ca putere instalata (510 MW).


Caut cu privirea barajul, lacul, orice care sa arate ca o hidrocentrala. Nada, rien, nothing... Acum, in timp ce scriu, prietena mea Wiki imi spune ca e o hidrocentrala subterana situata la o adncime de 130 de metri. A fost proiectata pentru a intra in functiune in situatiile de criza ale tarii, cand nevoia de energie electrica este mare.

Acum e criza. O fi functionand? Poate nu. Bujetaru' care sa apese pe buton ori e in greva, ori e in ST...
Boc Boc de sufletele noastre...

Bun, ajunsi in Ciungetu, balaurim pe strazi in cautarea marcajului si deci a dealului cu diferenta de nivel de vreo 900 de metri pe care trebuia sa-l urcam pana la "the promised land of choice".


Aveam mai multe descrieri printate de Diana si un A4 alb/negru printat de mine unde am trecut sursele de apa si zonele de campare.
Ma uit in jur (stiti faza cu "utate-n jur", nu?) si zic: "Ala e dealu'"
Pana sa ajungem la deal, trec pe la bacanie (care e exact cum v-am descris-o) si ne intalnim cu Robert, un om extrem ce face enduro (cred), are un Suzuki 4x4 cu volan pe dreapta si care imi spune ca am gresit dealul.


Apropo, stiti faza cu motocicletele? (http://www.youtube.com/watch?v=HnGX5jL-lhg)



Cu aceasta ocazie Robert, iti multumim ca nu ne-ai lasat sa urcam alt deal de aproape 1000 de metri. Si, daca treci prin Bucale, da un semn si te cinstim cu o bere. Fiecare.

Incepem sa urcam.

Je: "Diana, vezi marcaju'?"
Di: "Nu"
Horatiu: "Maia, stai cuminte"
Maia: "..."

Dupa spusele lui Robert, trebuia sa tinem drumul forestier si, la fiecare bifurcatie sa o luam la dreapta.
Zis si facut. Urcus greu...

Je: "...?"
Di: "..."
Horatiu: "..."
Maia: "..."

Am gasit si preferatele mele din lumea vegetala:



Iesim in cele din urma in golul alpin.
Golul alpin s-a dovedit a fi doar o poiana
Poiana s-a dovedit a fi curtea mare unui om.
Drumul s-a terminat in curtea omului.



Dupa o pauza de cioco si mmmmm, stafide, am pornit pe O carare ce ducea spre O padure.
Acolo, fel de fel de taratoare, care mai de care mai lipicioase. Bear Grylls ar fi facut o copioasa salata de cruditati si carne...

Poteca se pierde in frunzis...
Gasesc alta poteca...
Poteca se pierde in frunzis...
Gasesc alta poteca...

Pana la urma ajungem intr-un loc de unde vad o zona din creasta, locul unde trebuia sa ajungem. Fixam busola si bucurosi, facem o pauza de masa cu dulciuri.

Ce se vedea de acolo


Hai sa o luam pe piciorul asta...
Parca e o poteca p-aici...
Hai sa evitam brazii aia desi...
Si urcam... urcam si iar urcam...

Dam de macrisul iepuresc. Are un gust excelent (normal, de macris)

Alte carari de animale...
Copaci
Frunze
Si urcam... urcam si iar urcam...
Pauza de odihna. Pentru unii, pauza a fost aproape continua...

La un moment dat, o ceata de caini apare de undeva de sus. Abia ne baga in seama.

Dar noi stim. Stim ca ei vin de undeva. Speram ca vin de sus unde au avut treburi de facut si nu dintr-o plimbare de placere aiurea prin padure.

Ne-am ghidat dupa urmele lor lasate prin frunzis. Eram un fel de Ray Mears in "Extreme survival". Bineinteles, dupa ce pierdem si regasim urmele de cateva ori, le pierdem definitiv.

Voi vedeti poteca?

Nici eu.

Pana la urma, dupa ce ne-am intors din drum din cauza unor copaci doborati, am ajuns in creasta.

Dam de flori albastre:

Flori galbene:
Flori albastre si galbene:

Flori albe
O buburuza alpinista

Se vede Piatra Tarnovului
Si un "complex pastoral", mai jos, spre vale...

Vedem vai adanci... foarte adanci...

O parte din creasta pe care ne-am propus sa o parcurgem...

Coboram nitel si vedem o alta stana, mai apropiata de noi. Obositi fiind, ne gandeam ca un dus fierbinte, o masa usoara intr-un "nicely chilled plate of ambient beats and grooves" si apoi o ieseala prin mall nu ne strica. Decidem sa mergem la acea stana...

Ah, era sa uit... cum am putut sa uit.
Dupa un an de zile, mi-am pus din nou bereta mea preferata...

Je: "Nu par sa fie semne de viata cu inteligenta ridicata/medie/scazuta"
Di: "Detectez totusi niste urme de viata"
Je: " Fa o scanare completa"
Di: "Animale superbe cu 4 picioare" (initial am scris "Animale cu 4 picioare superbe")
Je: "Friends or foes?"
Di: "Par in calduri"
Horatiu, Je: "XXX for free"
Di: "men..."
Maia: "(:" vedeti pe mess ce inseamna

Despre ce era vorba...


“Caii fac un peisaj sa arate frumos” spunea Alice Walker
Si asa a fost si acolo...

Dar sa revenim la complex.Locuri de cazare la alegere... cu vedere la strada (de la 900 metri mai jos)

Rezervorul pentru dusul fierbinte...

Bucataria... Mai tarziu am aflat ca e si sala de mese.

Apa curenta...

Safety systems...
Frizeria...
Showroom pentru luxury fu..ing powerful 8 cylinders cars...

Inchisoarea...

Primaria. Mi-am dat seama dupa faptul ca trebuie sa intri cu capul plecat si iesi cu dureri de spate...

Aveau si cantina, adica locul fara pretentii unde mananca mai multi la un loc...

Za main striit...

Nu am vazut scoala, asa ca aici pun o pata neagra

Buuun. Alegem sa ne cazam la camera 485...


Si incepe festinul:

Eu, incercand amnarul primit de ziua mea.

Sa stii Giani ca amnarul scoate scantei, dar puterea calorica nu este suficienta incat sa produca o reactie de oxidare autointretinuta cu o bucata de muschi de 3 ani. (muschi de copac).

Problema totusi nu e la amnar. E la mine. Trebuie sa urmez niste cursuri...

Focul, un pic prea tare lasat la aragaz

Nu stiu exact ce au comandat ceilalti dar eu am mancat:
-Terrine de filets de sole
-Supreme de poulet
-Aile de raie aux Capres - pommes vapeur (delicioasa as putea spune)
-Salade nicoise

Inainte de desert am servit cateva bucatele de fromage frais

Desertul... aveam nevoie de ceva rece, asa ca, am ales fara sa clipesc une salade de fruits frais.

Am uitat de vin... Am ales un vin alb de Burgundia, ca sa se potriveasca la felul principal: Corton-Charlemagne, Dom. Du Martray din 1996

Ce buchet...

Din pacate, senzorul avand niste pete, a facut ca poza cu meniul sa iasa un pic ciudata, neconforma cu realitatea...

Dupa masa, nitica gimnastica. La minte... Poate o sa-mi vina si mie odata...

Finalul actului 2



Catre actul 3 >>>>

9 comentarii:

  1. ce sa zic,foartee tareee....''uitate-n jur''
    pt actul 2,2 borcane de dulceata...m-am distrat copios...
    vii tu mai rar cu povestiri...da si cand vii ne faci m..i cravata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Iuiu, am sa fac povestea asta in 1001 acte ;)
    O sa cam ai de munca la pus dulceata in borcane ;)

    "Aripi de fluture", merci mult!

    RăspundețiȘtergere
  3. Superb act, actul 2, Adi! Minunate fotografii, peisaje, oameni frumoși și veseli, vietăți adorabile și detalii delicioase, strecurate cu umor! Frumos, tare frumos, bravo ție, bravo vouă...
    Mi-am pierdut un pisoi și am o stare groaznică, așa că am mulțumiri să-ți aduc, pentru zâmbetul cu care plec de la tine de pe blog.
    Știi ceva? Floricele din acelea galbene am și eu în curte, eu credeam că-s flori de câmp, nu de munte :))) mi-a zis cineva că se cheamă ”piciorul-cocoșului” și că sunt otrăvitoare, cică.
    Zile frumoase și spor în toate! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Lavinia,

    Ma bucur ca te-am facut sa zabmesti. Am scris voit textul cu acest ton glumet. L-am scris asa pentru ca si eu am pierdut ceva si voiam sa ma binedispun :). Iar daca si altii reusesc sa zambeasca, cu atat mai bine.

    Imi pare rau de pisoiul tau. Daca l-ai pierdut, inseamna ca exista o sansa sa se intoarca, nu?
    Si io-s inebunit dupa pisici. Aici ai poza mea preferata cu o pisica:
    http://badorgood.com/foto/should-i-stay-or-should-i-go-180632

    Se pare ca piciprul-cocosului creste cam peste tot... mlastini, munte, la tine in curte...

    Apoi numai zile cu surprize faine sa ai si tu..

    PS: mi-a placut mult melodia ta "Priveste-ma in ochi!". Tulburatoare...

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Fie să capeți înapoi ce-ai pierdut, Adi, în vechea formă sau într-una ce o poate substitui cumva...
    Mâțul din poză e total :) cine mai e maestru, ca ei, în a pune într-o singură mutriță și inocență, și poznășie cât cuprinde?
    Mulțumesc pentru urări și pentru ”Privește-mă în ochi”, Adi, mulțumesc mult...

    RăspundețiȘtergere
  7. Fac o pauza inainte de a trece la actul 3. Ca de la actul 1 la doi am trecut razand si acum ma cam doare burta de la ditai portia cat am servit. Ma tot gandeam... daca as povesti eu exact aceeasi intamplare n-ar avea pic de haz. Multumesc frumos ca m-ai ascultat si te-ai apucat iara de povestit. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Apoi Oana, io nu vreau sa va fac sa suferiti...
    Consumati-l cu moderatie :P

    RăspundețiȘtergere