miercuri, 24 martie 2010

Zapada de Martie

Inceputul anului twenty ten nu a fost unul prea darnic in zile de iesit pe munte. Multa ninsoare... zapada instabila... vreme de sezut acasa...

Totusi, gandul de a face o tura la inaltime nu-mi dadea pace. Si se pare ca nu numai mie.Diana imi trimite un mail: "Ce faci in wend? Nu ai chef de o tura la munte? Macar ceva de-o zi…"
Era la marele fix! Tura de o zi pe o vreme ce se arata in buletinul meteo superba.

Zis si facut: la 7 fara eram la microbus cu directia Dambu Morii. Am ajuns repede acolo si, dupa doua ore de urcat pe traseul "drumul familiar" (banda rosie) am ajuns la cabana Piatra Mare (1628m).

Nu am facut poze pe dreum. Nici macar la urmele de ursache :)
Am dat in schimb de niste "ursache" cu blana de oaie, mari cat viteii:


Am plecat de la cabana, nu inainte de a manca niste ochiuri si sa bem ceai (excelente) catre varf.Zapada a inceput sa se topeasca si sa alunece la vale in forma de rotocoale ca niste kurtos colac.
Trecut-am ca prin urechile acului prin Coltii Pisicii

Ca sa ajungem pe platou.In urmatoarea poza, Diana cu un supe peisaj in spate. La orizont se vede Creasta Zaganului din Mtii. Ciucas.
Departe se vede Brasovul
Diana pe poteca de zapada. In mijlocul pozei se vede o mica alunecare de zapada datorata ruperii cornisei.
Zapada si cer...

La fel, Brasovul
De pe varf (1843m) se vede Postavarul. Bucegii erau cam cetosi, iar Piatra Craiului doar se ghicea din negura.
Am inceput coborarea. Zapada nu era prea mica, dar ne-am distrat la culme.

Ne-am mai intalnit cu doua fete ce mergeau catre Canionul Tamina. Samy si Alexandra. Am aflat ca venisera numai cu ocazii pana la Dambu Morii. Deci, la cum au fost de norocoase, am tras si eu sperante ca o sa prindem repede vreo masina catre casa.

Ajunsi la Canionul Tamina, am asteptat sa iasa din el vreo 25 de tineri excelent echipati: adidasi si blugi mustind de apa. Insa erau veseli nevoie mare.
Nu am pus poze cu ei ca mi-au iesit miscate, insa iata doua poze din canion.
Din nou la drum si, dintr-o zona defrisata fara mila am vazut Coltii Morarului.
Inainte sa iesim in DN1, am vazut si uneltele folosite pentru defrisare.
Si, iata-ne facand semn la ocazie.
Pana la urma ne-am splituit in doua grupuri ca sa avem sanse mai mari.Diana si cu mine am prins o ocazie pana in Predeal. Fetele cu o alta, pana in Sinaia.
Am ajuns in Bucuresti cu o intarziere normala de o ora, pe scaunele foarte "comode" ale CFR-ului.
Pe data viitoare :)

2 comentarii: