Unde nu-i marcaj, vai de capatana (Actul 3)

Actul 3


Dimineata. Crapat de ziua, secolul 21...

(nu e nevoie sa ascultati tot)

Di: "Horatiu, vii?"
Horatiu: "Nu, sunt obosit"
Maia: "(:" (deja stiti)

Mancam ceva si Diana si cu mine ne propunem sa facem o parte din creasta. Un fel de tur.

Pornim la drum...

Alti cai, pauza, alte poze:

“Infatisarea unui cal il ajuta pe om sa fie mai bun” spunea Winston Churchill.

Si nu are dreptate?




Daca stiti, circula intr-o vreme un mail cu niste intrebari care in final erau explicate si-ti spuneau ceva despre personalitatea ta... ei bine la faza cu ce face calul, eu mi l-am inchipuit pascand. Si iata, acuma il si vad...

Oare daca imi inchipui anumite lucruri, se vor intampla? Daca ar fi asa... am deja cateva ganduri ;)

Pornim iarasi.
Eu sun sa zic un laaamuuuultiaaaani... Nu raspunde... Asta e... vorba unuia, Ionel parca: keep walking... Ceea ce am si facut...


Ajungem intr-un alt "oras", pe care-l vedem de la inaltime:


Primul marcaj din aceasta calatorie (suna ca "prima casa")

Mergem mai departe... Gandurile grele imi zboara si mai departe, nepermis de departe... Le chem inapoi, vin, apoi pleaca din nou pe drumuri multe, dar catre un singur loc...

Ajungem la o zona cu multe cazaturi... Trist mai arata...

Apoi intalnim prima fiinta bipeda de pe acele plaiuri: un padurar.

Je: "Ce animale salbatice sunt prin zona"
El: "Apai ursi, lupi, mistreti, vulpi..."
Je: "Ursi?"
El: "Daaaaa, vin la stana si mai fac prapad"
Di: "Nasol"
El: "Da' nu va faceti griji, ca pa aia care fac nacazuri la omeni ii impuscam"
Je: "Nu-i prea linistitor"
El: "He he..."
.......
El: "Da' de unde sunteti?"
Di si Je: "Bucuresti"

El: "Da' Jiji ce face? Vinde Steaua?"

Plecam linistiti...

In spate se vede Piatra Tarnovului...

Primele zone cu zapada...

Ne uitam cum ploua in vecini...

Ajungem in creasta, vine ceata, nu mai continuam... Nu are rost, nu vedem nimic.

Coboram pe acelasi drum, ceata se duce. Normal.
Vine grindina. Ne uda. Dar avem haine de ploaie si totul e ok.

Pe drum ne hotaram sa facem un alt traseu si anume: ocolirea Pietrei Tarnovului, pe fata vestica, adica pe marcaj punct rosu.

Acesta este primul marcaj de punct rosu... Da, primul...

Incepe odiseea...

Unde-i poteca?

Ajungem din greseala pe un pisc izolat de unde ne putem orienta. Privelistea e super, dar noi nu trebuia sa ajungem pe acel pisc... Scot busola, harta, urmeaza nordarea si stabilirea noii directii...

Regasim poteca. Bucurie si usurare mare pe amandoi:

Pana la urma o pierdem. Balaurim in jur de o ora jumate p-acolo, ocolind cazaturi, mergand pe poteci de animale... Directia era buna, dar curba de nivel era gresita...

Cred ca va tot intrebati: "Dar marcajul? Marcajul unde era? Ala, punct rosu..."

Ei bine, muntii astia au "di tati", doar marcaj n-au. Punctul rosu de pe sageata a fost singurul intalnit...

Dupa ce am decis ca:

- suntem obositi,

- ca sigur ajungem unde trebuie daca insistam, dar n-are rost

- ca ne e foame

- ca abia asteptam sa gatim pastele

- ca daca era mai devreme, sigur am fi continuat

- ca daca...

am luat hotararea sa ne intoarcem...

In urma hotararii, am ajuns sa trecem a 3-a oara prin acest loc (nu ca am fi vrut noi)...

Chiar inainte de a iesi din padure, Diana e atacata de monstri, pokemoni si Shredder (bagati pe Google "Shredder cartoons" daca nu stiti cine e)...

O scap pe Diana spunand vorbe magice:

- Guvernul Boc

- Sa traiesti bine

Vremea spadelor s-a dus. Acu, vorbele mestesugite sunt... effective.

Manipulare prin propaganda, texte si imagini subliminale, surveillance cameras, war against...

Opriti-ma! As putea vorbi mult pe teme de genul asta...

Reveniti pe drumul pe care la inceput il injuram, ni se parea acum o autostrada lina si mult asteptata...

Rulam linistiti cand deodata auzim un tipat de pasare...
Nu stim ce e, asa ca ii spunem UFB (Unidentify Flying Bird)

Si avea o droaie de puradei, din care am surprins unul. Ceilalti s-au camumflat asa de bine incat ne era frica sa nu calcam pe ei.

Ajungem la stana.
Incep sa ma preocup de ziua de maine. Pe unde coboram? N-am vrea sa coboram pe acelasi drum ca la urcare. de fapt nu-l putem numi drum.
Merg sa vaz situatia in teren.
Zona e foarte darnica in drumuri. Dar nu si in explicatii.

Deci pe care drum?

Zic sa stau sa meditez... Ma uit la harta... Ea vrea sa-mi zica ceva. Dar nu-i sigura... Mie-mi surade drumul al 3-lea.
Pana rezolv cvadrilema, incerc iar cu telefonul de laaaamuuultiaaaani. Raspunde :)

Primesc un telefon legat de serviciu. rezolv oarecum problema si-l intreb pe individ sa_mi spuna o cifra de la 1 la 4. Imi spune 3. Adica ce miroseam si eu.

Linistit, ma intorc in "oras".

Aflam ca Horatiu a rezolvat cu conducerea sa vedem un spectacol de lumina si fum... for free.

So, it starts!!!
<<>>

Smoke'n fire...

Lasers...

Dupa show, mai stam la taifas...

Apoi la dodo, nu inainte de a termina un sudoku.

Final de act. De calatorie.

Din Actul 4: scoborarea dn rai, asa-m cunoscut-o pe ea...

Catre actul 4 >>>>

Unde nu-i marcaj, vai de capatana (Actul 2)

Actul 2


Trezirea. Zi superba. Intelegem in sfarsit unde am pus corturile.








Ne impachetam lucrurile si imi dau seama ca salamiorul, pateutzul si cascavalutzul au ramas la serviciu...
Totusi, trec peste treaba cu stomacul, gandindu-ma la bacania cu iz comunist ce s-ar afla in punctul de destinatie.


Cap compas Ciungetu, unde se afla hidrocentrala de pe locul 3 in tara ca putere instalata (510 MW).


Caut cu privirea barajul, lacul, orice care sa arate ca o hidrocentrala. Nada, rien, nothing... Acum, in timp ce scriu, prietena mea Wiki imi spune ca e o hidrocentrala subterana situata la o adncime de 130 de metri. A fost proiectata pentru a intra in functiune in situatiile de criza ale tarii, cand nevoia de energie electrica este mare.

Acum e criza. O fi functionand? Poate nu. Bujetaru' care sa apese pe buton ori e in greva, ori e in ST...
Boc Boc de sufletele noastre...

Bun, ajunsi in Ciungetu, balaurim pe strazi in cautarea marcajului si deci a dealului cu diferenta de nivel de vreo 900 de metri pe care trebuia sa-l urcam pana la "the promised land of choice".


Aveam mai multe descrieri printate de Diana si un A4 alb/negru printat de mine unde am trecut sursele de apa si zonele de campare.
Ma uit in jur (stiti faza cu "utate-n jur", nu?) si zic: "Ala e dealu'"
Pana sa ajungem la deal, trec pe la bacanie (care e exact cum v-am descris-o) si ne intalnim cu Robert, un om extrem ce face enduro (cred), are un Suzuki 4x4 cu volan pe dreapta si care imi spune ca am gresit dealul.


Apropo, stiti faza cu motocicletele? (http://www.youtube.com/watch?v=HnGX5jL-lhg)



Cu aceasta ocazie Robert, iti multumim ca nu ne-ai lasat sa urcam alt deal de aproape 1000 de metri. Si, daca treci prin Bucale, da un semn si te cinstim cu o bere. Fiecare.

Incepem sa urcam.

Je: "Diana, vezi marcaju'?"
Di: "Nu"
Horatiu: "Maia, stai cuminte"
Maia: "..."

Dupa spusele lui Robert, trebuia sa tinem drumul forestier si, la fiecare bifurcatie sa o luam la dreapta.
Zis si facut. Urcus greu...

Je: "...?"
Di: "..."
Horatiu: "..."
Maia: "..."

Am gasit si preferatele mele din lumea vegetala:



Iesim in cele din urma in golul alpin.
Golul alpin s-a dovedit a fi doar o poiana
Poiana s-a dovedit a fi curtea mare unui om.
Drumul s-a terminat in curtea omului.



Dupa o pauza de cioco si mmmmm, stafide, am pornit pe O carare ce ducea spre O padure.
Acolo, fel de fel de taratoare, care mai de care mai lipicioase. Bear Grylls ar fi facut o copioasa salata de cruditati si carne...

Poteca se pierde in frunzis...
Gasesc alta poteca...
Poteca se pierde in frunzis...
Gasesc alta poteca...

Pana la urma ajungem intr-un loc de unde vad o zona din creasta, locul unde trebuia sa ajungem. Fixam busola si bucurosi, facem o pauza de masa cu dulciuri.

Ce se vedea de acolo

Hai sa o luam pe piciorul asta...
Parca e o poteca p-aici...
Hai sa evitam brazii aia desi...
Si urcam... urcam si iar urcam...

Dam de macrisul iepuresc. Are un gust excelent (normal, de macris)

Alte carari de animale...
Copaci
Frunze
Si urcam... urcam si iar urcam...
Pauza de odihna. Pentru unii, pauza a fost aproape continua...

La un moment dat, o ceata de caini apare de undeva de sus. Abia ne baga in seama.

Dar noi stim. Stim ca ei vin de undeva. Speram ca vin de sus unde au avut treburi de facut si nu dintr-o plimbare de placere aiurea prin padure.

Ne-am ghidat dupa urmele lor lasate prin frunzis. Eram un fel de Ray Mears in "Extreme survival". Bineinteles, dupa ce pierdem si regasim urmele de cateva ori, le pierdem definitiv.

Voi vedeti poteca?

Nici eu.

Pana la urma, dupa ce ne-am intors din drum din cauza unor copaci doborati, am ajuns in creasta.

Dam de flori albastre:

Flori galbene:

Flori albastre si galbene:

Flori albe

O buburuza alpinista

Se vede Piatra Tarnovului

Si un "complex pastoral", mai jos, spre vale...

Vedem vai adanci... foarte adanci...

O parte din creasta pe care ne-am propus sa o parcurgem...

Coboram nitel si vedem o alta stana, mai apropiata de noi. Obositi fiind, ne gandeam ca un dus fierbinte, o masa usoara intr-un "nicely chilled plate of ambient beats and grooves" si apoi o ieseala prin mall nu ne strica. Decidem sa mergem la acea stana...

Ah, era sa uit... cum am putut sa uit.
Dupa un an de zile, mi-am pus din nou bereta mea preferata...

Je: "Nu par sa fie semne de viata cu inteligenta ridicata/medie/scazuta"
Di: "Detectez totusi niste urme de viata"
Je: " Fa o scanare completa"
Di: "Animale superbe cu 4 picioare" (initial am scris "Animale cu 4 picioare superbe")
Je: "Friends or foes?"
Di: "Par in calduri"
Horatiu, Je: "XXX for free"
Di: "men..."
Maia: "(:" vedeti pe mess ce inseamna

Despre ce era vorba...

“Caii fac un peisaj sa arate frumos” spunea Alice Walker
Si asa a fost si acolo...

Dar sa revenim la complex.Locuri de cazare la alegere... cu vedere la strada (de la 900 metri mai jos)

Rezervorul pentru dusul fierbinte...

Bucataria... Mai tarziu am aflat ca e si sala de mese.

Apa curenta...

Safety systems...
Frizeria...

Showroom pentru luxury fu..ing powerful 8 cylinders cars...

Inchisoarea...

Primaria. Mi-am dat seama dupa faptul ca trebuie sa intri cu capul plecat si iesi cu dureri de spate...

Aveau si cantina, adica locul fara pretentii unde mananca mai multi la un loc...

Za main striit...

Nu am vazut scoala, asa ca aici pun o pata neagra

Buuun. Alegem sa ne cazam la camera 485...

Si incepe festinul:

Eu, incercand amnarul primit de ziua mea.

Sa stii Giani ca amnarul scoate scantei, dar puterea calorica nu este suficienta incat sa produca o reactie de oxidare autointretinuta cu o bucata de muschi de 3 ani. (muschi de copac).

Problema totusi nu e la amnar. E la mine. Trebuie sa urmez niste cursuri...

Focul, un pic prea tare lasat la aragaz

Nu stiu exact ce au comandat ceilalti dar eu am mancat:
-Terrine de filets de sole
-Supreme de poulet
-Aile de raie aux Capres - pommes vapeur (delicioasa as putea spune)
-Salade nicoise

Inainte de desert am servit cateva bucatele de fromage frais

Desertul... aveam nevoie de ceva rece, asa ca, am ales fara sa clipesc une salade de fruits frais.

Am uitat de vin... Am ales un vin alb de Burgundia, ca sa se potriveasca la felul principal: Corton-Charlemagne, Dom. Du Martray din 1996

Ce buchet...

Din pacate, senzorul avand niste pete, a facut ca poza cu meniul sa iasa un pic ciudata, neconforma cu realitatea...

Dupa masa, nitica gimnastica. La minte... Poate o sa-mi vina si mie odata...

Finalul actului 2

Catre actul 3 >>>>