Septembrie 2011...
Je: Unde facem rev-ul
anu’ asta?
Mi(chelle): Sus, pe undeva...
Je: Cum ai vrea sa fie?
Mi: warm...
Je-ul lui Je: hmmm, suficient de sus ca sa nu stam in
nori, sa fie cald, sa fie priveliste, sa ajungem usor din Bucuresti, sa fie
nou, sa... sa...
Je: Caraiman!
Mi: we have a deal!
Septembrie 2011, o zi doua mai tarziu...
Sun lumea si spun unde as vrea sa petrec Revelionul.
Vreti?
Lumea nu zice „nu merci”.
Vorbesc cu Cristina de la Caraiman. Sunt locuri. Rezerv
8.
Perioada: 30.12-02.01
Ma apuc de scris lista cu participanti, recomandari, unde
se afla wc-ul, ca nu prea este apa la cabana din cauza secetei, insa ca va fi
cald si fiecare va avea un pat unde sa doarma.
Fac propuneri pentru activitatile din zilele pe care le
vom petrece p-acolo.
Mailing sessions...
Intalnire de punere la punct a ultimelor detalii (de
genul: imi pun sau nu trusa de machiaj, pijama, cate tricouri etc)
Intre timp, trupa sa marit la 11 persoane.
Cumpar biletele de tren online.
Nu mai e cale de intors J
Trece Craciunul intr-un mod foarte activ: schi la Cavnic.
Mihaela a invatat sa schieze...
29 decembrie.
Ajungem in Bucuresti.
Cumparam ceva mancare. Nu multa.
Carnatii, sarmalele, prajiturile si vinul deja sunt
pregatite.
Hotaram cu totii sa urcam cu telecabina pana la Babele.
In felul asta o sa putem face un traseu si pe 30.
Suna telefonul... Oana
Je: bonjour, ca va?
Oana: da, am ajuns la Caraiman.
Je: cum e vremea, zapada?
Oana: mare de nori
Je: ah, nu vreau sa aud ca-i mare de nori!... e faina?
Oana: da, e faina
Je: ah, de ce ma chinui?
Oana: am fost si la cruce si am intrat in interiorul
soclului.
Je: trebuie sa inchid, ca nu mai poooot!
30 decembrie.
Ora 6 AM. Taxiiiii, la gara te rog!
Ora 6:30 AM. E fierbinte cafeaua?
Ora 6:45 AM Suntem 4 (Paula si Alex)
Ora 6:50 AM Suntem 5 (Aura). Ba nu, suntem 7 (Hari si
Tania)
Ora 6:58 AM Vom fi 9. Andreea si Mihai ne asteapta in IR,
fost Acc.
Trenul porneste. Lumea vesela...
Ora 7:15 AM Suna telefonul... Oana
Je: Good morning!
Oana: Sa stii ca aici e soare si mai e mare de nori.
Je: Puteai sa-mi spui doar ca e soare. Functioneaza
telecabina?
Oana: mmmm da. Si marea de nori e faina.
Je: ah...
Ajungem in Busteni, cumparam chestii pe care am uitat sa
le luam din Bucuresti si apoi cap compas spre telecabina.
Nefiind coada (ciudat), urcam imediat.
10:18 AM Ajungem la Babele. Soare.
Da, suntem mai putin cu 3 in poza. Io-s in spatele aparatului foto, iar ceilalti 2 (Nina si Max) vor veni maine.
Pornim spre Cabana Caraiman in monom...
In timp ce telecabina isi continua munca de Sisif
Mihaela zambitoare...
Ajungem la Caraiman.
Fu**ck! Mi-am pierdut capacul de la obiectiv.
Las rucsacul in cabana si fac o tura dus-intors pana la Babele. Capacul marca Canon e pierdut pe vecie :(.
Il sun pe Max si-l rog sa-mi cumpere un alt capac. Cel mai ieftin.
Mancam si, pe la ora 13 pornim spre Crucea Eroilor pe „autostrada A2”, impreuna cu Liza, noua catelusa de la Caraiman.
Mihai si cu Andreea, mai bazati, urca pe Brana Caraimanului.
Intre timp, cerul vestic se aglomereaza de nori. Ma gandesc ca in zilele ce urmeaza vom face jocuri de cabana: „somn, discutii despre masini, fete filme sau baieti, bere apoi vin, somn...”.
Ajungem pe Vf. Caraiman. Vant puternic. Cagula pe fata. (cine are)
Vedem Crucea Eroilor
si facem poza de grup.
Vedem peretele sudic al Costilei. E impresionant.
Ajungem la cruce si...
da, usa era deschisa si am putut intra si noi.
Structura grinda cu zabrele, nituita.
Pozele „io-la”
In interior vad 3 bazine care nu stiu la ce folosesc... Nu par a fi rezervoare de combustibil pentru fostul generator..
Mancam ceva dulciuri
Apoi plecam spre cabana.
Bine, hai sa mai facem o poza de grup...
Lizaaaa, uita-te la aparat1 Lizaaa
Click
Prea tarziu...
Incepe foamea sa se manifeste prin:
- lungirea nejustificata a drumului de intoarcere
- cabanele se vad, dar simti cum fug de tine
- urechile nu iti mai incap sub caciula si incep sa fluture in vant
- stomacul? Se ascunde pe dupa coloana vertebrala.
Hotaram in unanimitate: Gina si Ginel.
Inceputul e promitator: riscam sa ne intoarcem cu mancarea noastra acasa.
S-a innoptat. Frig. Ajungem la Caraiman. Mihaela e plina de cristale.
Atmosfera super.
Stau de vorba cu Cristina si Narcis pana tarziu in noapte. Aflu noutati legate de aventurile de lover boy ale lui Gogu’. Radem tinandu-ne cu mainile de burti.
A doua zi avem de gand sa mergem pana la Omu. Daca vremea va permite.
31 decembrie.
7:48 AM
Twilight Zone. Un caine dispare intr-o ceata bizara...
mmmda, se pare ca nu mai ajungem la Omu.
10:28 AM
mmmda, azi se pare ca ajungem la Omu
Mihaela si Aura
Caldura mare mon cher...
Weather forecast...
Aproape de Saua Sugari
Hotaram sa purcedem catre Omu pe drumul de iarna. Hotararea este pecetluita cu sponsorul drumetiei: Snikers!
Urcam matematic...
Pe traseul de iarna, in drum spre albastru...
Hornul cu teava...
Mecetul turcesc...
Adiutule, hai si tu...
Valea Cerbului si Azuga printre nori...
Ultimii pasi...
Uraaaaaaa!
Am ajuns la Omu.
Stam de vorba acolo cu niste oameni minunati. Povesti despre vreme, conspratii si tunele energetice.
Il cunosc pe George, omul de la Omu.
A salvat de-a lungul sederii sale la statia meteo (masurata in zeci de ani) sute de oameni.
Fara sa vreau, simt ca ma aflu mai in siguranta cu un astfel de om pe munte.
Aflu ca Alex, fiul sau i-a ajutat pe doi amici de-ai mei intr-un mijloc de septembrie inzapezit.
- 14 grade celsius. Plecam de la Omu. O ceata translucida ne inconjoara. Zapata scartie sub pasi.
Varful Bucura Dumbrava. Zarile converg.
Costila...
Poza de grup...
In sir indian
Coboram...
Urcam...
Atmosfera e deosebita. Nu-mi mai iau aparatul de la ochi...
Pe traseul de iarna...
Iluzie optica. Releul e mult mai departe decat se vede :)
Oleee!
Navigatie instrumentala ne asteapta? Spre Babele e ceata. Vom vedea...
Doar o vorba sa-ti mai spun...
Acele Morarului si efectul eroziunii
Pauza de 2x3.14 ...
Temperatura de culoare tinde sa scada...
Spre...
Soarele apune dupa cabana lui Catalin Manoliu. Ce povesti imi vin in minte...
Waiting for the Sun...
Intre timp au ajuns sus Nina si Max. S-au alaturat trupei.
Vremuri interesante... ce anunta lucruri si mai interesante.
De frig lumea danseaza...
Babele in roz
Underworld Sun...
Babele-n tarc...
Pink environment...
Mancam pentru a doua seara la Gina si Ginel.
Ora 19:44 Cineva petrece la stana din Zamora
Ora 22:00 Hai sa urcam la cruce
Urcam cu frontalele stinse sub cerul instelat...
Ajungem pe Vf. Caraiman. Vantul nu bate deloc.
Busteniul si restul tarii petrece... Trecem in 2012.
O intreb pe Mihaela „daca vrea sa...”
Imi spune ca „Da” :)
Ne alaturam multimii zgomotoase. Au dezlegare la alcool in timpul turei.
Bem sampanie.
Ne pupam.
Max ne da lozuri in plic. Gestul e apreciat din plin. Ne sticlesc ochii. Cine stie, poate...
Nu tin minte sa fi castigat ceva...
Coboram spre cabana sub acelasi cer instelat cu frontalele stinse.
Mihaela se opreste. Ma opresc si eu. Ne uitam amandoi spre Carul Mic.
Ai vazuuuut? O stea cazatoare a trecut prin Car!
Ajungem la cabana si ne alaturam petrecerii. Mancam, bem, dansam, povestim pana catre dimineata. Atmosfere super!
1 ianuarie. Da, e 2012.
Dimineata solara...
Tara. Mahmureala dupa bauta de azi noapte...
Gogu’ ma priveste prin singurul lui ochi valabil. N-are chef de vorba. Ar avea nevoie de ceva sa se dreaga.
Ora 10:00 Lumea doarme. Ce sa fac? Pe unde sa ma plimb? Fac poze. Intru in cabana. Ies din cabana, ma preumblu pe la soare.
Ora 11:00 Lumea doarme... Ma uit ce frumoasa e ziua. Imi trece prin cap o idee in timp ce vad Muntii Baiului...
Ce-ar fi daca peste vreo 2-3 zile as face o tura cu cortul prin Baiului? Hmmmm, ce idee misto... Doar sa fie vreme buna. Pun ideea in sertaras.
Ora 12:00 Lumea doarme... Ma hotarasc sa merg singur pe Vf. Jepii Mici
Ora 12:30 Se trezesc Mihaela, Aura si Tania. Vor si ele miscare.
Inainte de plecare, Aura si Tania privesc in zare spre Vf. Baiu Mare...
Ora 13:00 Pornim spre varful amintit.
Telecabina...
Acolo tre’ sa ajungem
Brocken specter
Ne apropiem...
Ajungem si vedem asta de pe varf...
Vantul bate cam tare si, dupa ciocolata de rigoare mancata la adapost, pornim spre Babele.
Ne gandim sa mergem repede mai apoi sa ajungem inapoi la Caraiman sa mancam sin mancarea adusa.
Suntem 4. Ne gandim sa scriem ceva cu umbre...
Apoi, pentru a ne incalzi ne desprindem de Terra...
Ajungem la Babele pe inserate. Normal. Mancarea buna de la Gina si Ginel nu ne da pace. Ca sa scapam de chinuri, pentru ultima data, mergem sa mancam la Floare de Colt.
Munca de Sisif a telecabinei continua...
Ora 18:44 Suntem la cabana. Ma uit pe fereastra...
2 Ianuarie.
Ce bine dorm... sunt undeva unde-i cald si bine si ve bun e sucul ala de ki...
„Adiii, trezeste-te! Hai repede afara! Hai ca e rasarituuuul!” E Mihaela. O cred pe cuvant.
Sar in suprapantaloni si aterizez in bocanci.
Check list:
- trepied – luat
- aparat foto – luat
- telecomanda – luata
- acumulator de rezerva – luat
Sunt afara. Invazie extraterestra. Independence day, nu alta. Incep sa trag. Poza dupa poza.
Poze peste poze.
Rasare soarele...
E frig. Ne refugiem in cabana. Trag in continuu. Extraterestrii trebuie capturati pe carduri.
In final pamantenii castiga. Extraterestrii sunt pe card. Comanda „format card” e blocata. Ne linistim.
Coffe time..
Mancam, ne hidratam si ne pregatim rucsacii.
Da, e ziua in care trebuie sa coboram la realitatea anului 2012.
Ne luam ramas bun de la gazdele noastre (care ne-au ajutat in toate cele) Cristina si Narcis.
Poza de grup...
Ora 10:00. Plecam. Mihai si Andreea o iau pe vale in jos.
Noi ceilalti, o luam spre Cota 2000 si apoi spre Sinaia.
Astfel ca, pe langa mine trec:
Paula si Alex
Mihaela si Aura
Tania
Hari
Nina si Max
Vedem un nor ce se destrama...
Trecem de Piatra Arsa
Ne indreptam spre Furnica...
Urcam pe Furnica...
Ajungem pe Furnica si apoi coboram spre Cota 2000, unde activitatile specifice iernii se desfasoara printre bolovanii de pe partie (aici nu se vad, insa ne-a confitmat Max mai tarziu)
Ajungem la Miorita. Nu e deschisa de 4 luni din lipsa de apa.
Dormitam la soare in asteptarea lui Max ce a tras doua coborari si o tranta pe partia Valea Dorului.
Pornim.
Coboram incet pe drumul de vara spre Sinaia...
Ma gandesc la ideea din sertaras. Ar fi o treaba faina...
Ajungem la 1400 imediat...
Coboram cu telegondola ca sa castigam timp pentru masa.
Mancam la Pensiunea Popasul Haiducilor de langa Cabana Schiorilor. Mancare buna la un pret ok.
Ghiftuiti ajungem in gara, urcam in tren si, ajungem cu o mica intarziere in Bucuresti.
Eu sunt hotarat. Saptamana asta merg in Baiului.
Cum a fost, va voi spune data viitoare...
Da, suntem mai putin cu 3 in poza. Io-s in spatele aparatului foto, iar ceilalti 2 (Nina si Max) vor veni maine.
Pornim spre Cabana Caraiman in monom...
In timp ce telecabina isi continua munca de Sisif
Mihaela zambitoare...
Ajungem la Caraiman.
Fu**ck! Mi-am pierdut capacul de la obiectiv.
Las rucsacul in cabana si fac o tura dus-intors pana la Babele. Capacul marca Canon e pierdut pe vecie :(.
Il sun pe Max si-l rog sa-mi cumpere un alt capac. Cel mai ieftin.
Mancam si, pe la ora 13 pornim spre Crucea Eroilor pe „autostrada A2”, impreuna cu Liza, noua catelusa de la Caraiman.
Mihai si cu Andreea, mai bazati, urca pe Brana Caraimanului.
Intre timp, cerul vestic se aglomereaza de nori. Ma gandesc ca in zilele ce urmeaza vom face jocuri de cabana: „somn, discutii despre masini, fete filme sau baieti, bere apoi vin, somn...”.
Ajungem pe Vf. Caraiman. Vant puternic. Cagula pe fata. (cine are)
Vedem Crucea Eroilor
si facem poza de grup.
Vedem peretele sudic al Costilei. E impresionant.
Ajungem la cruce si...
da, usa era deschisa si am putut intra si noi.
Structura grinda cu zabrele, nituita.
Pozele „io-la”
In interior vad 3 bazine care nu stiu la ce folosesc... Nu par a fi rezervoare de combustibil pentru fostul generator..
Mancam ceva dulciuri
Apoi plecam spre cabana.
Bine, hai sa mai facem o poza de grup...
Lizaaaa, uita-te la aparat1 Lizaaa
Click
Prea tarziu...
Incepe foamea sa se manifeste prin:
- lungirea nejustificata a drumului de intoarcere
- cabanele se vad, dar simti cum fug de tine
- urechile nu iti mai incap sub caciula si incep sa fluture in vant
- stomacul? Se ascunde pe dupa coloana vertebrala.
Hotaram in unanimitate: Gina si Ginel.
Inceputul e promitator: riscam sa ne intoarcem cu mancarea noastra acasa.
S-a innoptat. Frig. Ajungem la Caraiman. Mihaela e plina de cristale.
Atmosfera super.
Stau de vorba cu Cristina si Narcis pana tarziu in noapte. Aflu noutati legate de aventurile de lover boy ale lui Gogu’. Radem tinandu-ne cu mainile de burti.
A doua zi avem de gand sa mergem pana la Omu. Daca vremea va permite.
31 decembrie.
7:48 AM
Twilight Zone. Un caine dispare intr-o ceata bizara...
mmmda, se pare ca nu mai ajungem la Omu.
10:28 AM
mmmda, azi se pare ca ajungem la Omu
Mihaela si Aura
Caldura mare mon cher...
Weather forecast...
Aproape de Saua Sugari
Hotaram sa purcedem catre Omu pe drumul de iarna. Hotararea este pecetluita cu sponsorul drumetiei: Snikers!
Urcam matematic...
Pe traseul de iarna, in drum spre albastru...
Hornul cu teava...
Mecetul turcesc...
Adiutule, hai si tu...
Valea Cerbului si Azuga printre nori...
Ultimii pasi...
Uraaaaaaa!
Am ajuns la Omu.
Stam de vorba acolo cu niste oameni minunati. Povesti despre vreme, conspratii si tunele energetice.
Il cunosc pe George, omul de la Omu.
A salvat de-a lungul sederii sale la statia meteo (masurata in zeci de ani) sute de oameni.
Fara sa vreau, simt ca ma aflu mai in siguranta cu un astfel de om pe munte.
Aflu ca Alex, fiul sau i-a ajutat pe doi amici de-ai mei intr-un mijloc de septembrie inzapezit.
- 14 grade celsius. Plecam de la Omu. O ceata translucida ne inconjoara. Zapata scartie sub pasi.
Varful Bucura Dumbrava. Zarile converg.
Costila...
Poza de grup...
In sir indian
Coboram...
Urcam...
Atmosfera e deosebita. Nu-mi mai iau aparatul de la ochi...
Pe traseul de iarna...
Iluzie optica. Releul e mult mai departe decat se vede :)
Oleee!
Navigatie instrumentala ne asteapta? Spre Babele e ceata. Vom vedea...
Doar o vorba sa-ti mai spun...
Acele Morarului si efectul eroziunii
Pauza de 2x3.14 ...
Temperatura de culoare tinde sa scada...
Spre...
Soarele apune dupa cabana lui Catalin Manoliu. Ce povesti imi vin in minte...
Waiting for the Sun...
Intre timp au ajuns sus Nina si Max. S-au alaturat trupei.
Vremuri interesante... ce anunta lucruri si mai interesante.
De frig lumea danseaza...
Babele in roz
Underworld Sun...
Babele-n tarc...
Pink environment...
Mancam pentru a doua seara la Gina si Ginel.
Ora 19:44 Cineva petrece la stana din Zamora
Ora 22:00 Hai sa urcam la cruce
Urcam cu frontalele stinse sub cerul instelat...
Ajungem pe Vf. Caraiman. Vantul nu bate deloc.
Busteniul si restul tarii petrece... Trecem in 2012.
O intreb pe Mihaela „daca vrea sa...”
Imi spune ca „Da” :)
Ne alaturam multimii zgomotoase. Au dezlegare la alcool in timpul turei.
Bem sampanie.
Ne pupam.
Max ne da lozuri in plic. Gestul e apreciat din plin. Ne sticlesc ochii. Cine stie, poate...
Nu tin minte sa fi castigat ceva...
Coboram spre cabana sub acelasi cer instelat cu frontalele stinse.
Mihaela se opreste. Ma opresc si eu. Ne uitam amandoi spre Carul Mic.
Ai vazuuuut? O stea cazatoare a trecut prin Car!
Ajungem la cabana si ne alaturam petrecerii. Mancam, bem, dansam, povestim pana catre dimineata. Atmosfere super!
1 ianuarie. Da, e 2012.
Dimineata solara...
Tara. Mahmureala dupa bauta de azi noapte...
Gogu’ ma priveste prin singurul lui ochi valabil. N-are chef de vorba. Ar avea nevoie de ceva sa se dreaga.
Ora 10:00 Lumea doarme. Ce sa fac? Pe unde sa ma plimb? Fac poze. Intru in cabana. Ies din cabana, ma preumblu pe la soare.
Ora 11:00 Lumea doarme... Ma uit ce frumoasa e ziua. Imi trece prin cap o idee in timp ce vad Muntii Baiului...
Ce-ar fi daca peste vreo 2-3 zile as face o tura cu cortul prin Baiului? Hmmmm, ce idee misto... Doar sa fie vreme buna. Pun ideea in sertaras.
Ora 12:00 Lumea doarme... Ma hotarasc sa merg singur pe Vf. Jepii Mici
Ora 12:30 Se trezesc Mihaela, Aura si Tania. Vor si ele miscare.
Inainte de plecare, Aura si Tania privesc in zare spre Vf. Baiu Mare...
Ora 13:00 Pornim spre varful amintit.
Telecabina...
Acolo tre’ sa ajungem
Brocken specter
Ne apropiem...
Ajungem si vedem asta de pe varf...
Vantul bate cam tare si, dupa ciocolata de rigoare mancata la adapost, pornim spre Babele.
Ne gandim sa mergem repede mai apoi sa ajungem inapoi la Caraiman sa mancam sin mancarea adusa.
Suntem 4. Ne gandim sa scriem ceva cu umbre...
Apoi, pentru a ne incalzi ne desprindem de Terra...
Ajungem la Babele pe inserate. Normal. Mancarea buna de la Gina si Ginel nu ne da pace. Ca sa scapam de chinuri, pentru ultima data, mergem sa mancam la Floare de Colt.
Munca de Sisif a telecabinei continua...
Ora 18:44 Suntem la cabana. Ma uit pe fereastra...
2 Ianuarie.
Ce bine dorm... sunt undeva unde-i cald si bine si ve bun e sucul ala de ki...
„Adiii, trezeste-te! Hai repede afara! Hai ca e rasarituuuul!” E Mihaela. O cred pe cuvant.
Sar in suprapantaloni si aterizez in bocanci.
Check list:
- trepied – luat
- aparat foto – luat
- telecomanda – luata
- acumulator de rezerva – luat
Sunt afara. Invazie extraterestra. Independence day, nu alta. Incep sa trag. Poza dupa poza.
Poze peste poze.
Rasare soarele...
E frig. Ne refugiem in cabana. Trag in continuu. Extraterestrii trebuie capturati pe carduri.
In final pamantenii castiga. Extraterestrii sunt pe card. Comanda „format card” e blocata. Ne linistim.
Coffe time..
Mancam, ne hidratam si ne pregatim rucsacii.
Da, e ziua in care trebuie sa coboram la realitatea anului 2012.
Ne luam ramas bun de la gazdele noastre (care ne-au ajutat in toate cele) Cristina si Narcis.
Poza de grup...
Ora 10:00. Plecam. Mihai si Andreea o iau pe vale in jos.
Noi ceilalti, o luam spre Cota 2000 si apoi spre Sinaia.
Astfel ca, pe langa mine trec:
Paula si Alex
Mihaela si Aura
Tania
Hari
Nina si Max
Vedem un nor ce se destrama...
Trecem de Piatra Arsa
Ne indreptam spre Furnica...
Urcam pe Furnica...
Ajungem pe Furnica si apoi coboram spre Cota 2000, unde activitatile specifice iernii se desfasoara printre bolovanii de pe partie (aici nu se vad, insa ne-a confitmat Max mai tarziu)
Ajungem la Miorita. Nu e deschisa de 4 luni din lipsa de apa.
Dormitam la soare in asteptarea lui Max ce a tras doua coborari si o tranta pe partia Valea Dorului.
Pornim.
Coboram incet pe drumul de vara spre Sinaia...
Ma gandesc la ideea din sertaras. Ar fi o treaba faina...
Ajungem la 1400 imediat...
Coboram cu telegondola ca sa castigam timp pentru masa.
Mancam la Pensiunea Popasul Haiducilor de langa Cabana Schiorilor. Mancare buna la un pret ok.
Ghiftuiti ajungem in gara, urcam in tren si, ajungem cu o mica intarziere in Bucuresti.
Eu sunt hotarat. Saptamana asta merg in Baiului.
Cum a fost, va voi spune data viitoare...