joi, 16 aprilie 2009

Morcov de Mos Nicolae

Dragii mei,

O sa va povestesc o tura petrecuta anul trecut, fix de Mos Nicolae. O tura ce m-a solicitat foarte tare, mai ales din punct de vedere psihic.

Membrii echipei: Eugen, Ionut, Mihai si cu mine, adica Adi Gaz. Din echipa a lipsit Marius din cauza de raceala I guess.

Unde s-a intamplat: Piatra Craiului, creasta nordica.

Cand s-a intamplat: 5-7 decembrie, anul de gratie 2008

Cum s-a intamplat: am actionat conform conceptului AIDA
- atragerea Atentiei: de ceva vreme ne gandeam sa facem o tura hivernala in Piatra Craiului, munti "nitel" mai dificili...
- sporirea Interesului: am inceput sa studiem hartile, traseele, am citit jurnale ale celor care au mai fost iarna pe acolo...
- Decizia: ne-am hotarat asupra perioadei, echipamentului, am batut palma, banii jos si ochii la usa...
- am Actionat: vineri dimineata, cu rucsacul plin de tot felul de chestii trebuincioase, din care si obiecte taioase cum ar fi coltarii si pioletul, am urcat in metrou si apoi in autobus cu destinatia: serviciu. Nu va puteti imagina ce priviri erau prin metrou la vederea rucsacului...

Nu va mai plictisesc cu ce fac eu pe la serviciu... (ar trebui sa va ucid pe fiecare ;) )...
A sosit sfarsitul programului si au venit baietii sa ma ridice de la munca :)

Aici e musai sa fac o paranteza pentru explicatii. Deci "("
Tura asta ma cam speria. Ma gandeam in fiecare zi la ea... aveam impresia ca fac anumite gesturi pentru ultima oara :)))... ma gandeam ca "ce-mi trebuie mie creasta iarna?" etc. Oricum, aveam un morcov sanatos.

Inchid ")" si merg mai departe cu povestirea...

Cap compas DN1-Sinaia-Predeal-Zarnesti-Gura Raului-Fantana lui Botorog.
Pe la Ploiesti lui Marius ii revine starea de rau (ce nu l-a lasat in pace toata ziua) si renunta la tura. Il ducem la gara din Ploiesti si bine inteles: il vedeam ca singurul supravietuitor din grup :)
Am ajuns la Fantana lui Botorog pe la ora 21. Deci noapte.

Traseul pe care doream sa-l facem il puteti vedea pe harta de mai jos (cu mov).
Adica, am lasat masina la Fantana lui Botorog si am pornit noaptea spre cabana Curmatura, asa cum se vede in poza de mai jos. Bine inteles ca in primul luminis am pierdut marcajul si am balaurit vreo juma de ora pana sa-l regasim. (in poza, marcajul e batul din dreapta :) )

Am ajuns la cabana pe la ora 23. In afara de cabanier, noi eram singurii turisti. Ceilalti turisti care isi facusera rezervari au renuntat in ultimul moment sa vina. Oare de ce?

Am mancat ceva si ne-am culcat. A doua zi ne astepta o zi grea.

Nimeni nu a sforait, asa ca ne-am putut odihni foarte bine
Dimineata, ne-am echipat, am mancat si ne-am pregatit de plecare.

Mai jos vedeti animalutele de la cabana:

Si iata-ne plecati pe traseul Curmatura-Saua Crapaturii-Vf. Turnu-Vf.Ascutit-Vf. Piscul Ciobanului (La Om)-Refugiul Grind 1 unde vom innopta.

Ziua se anunta superba. Ziua de 6 decembrie, ziua cand va veni Mos Nicolae.

Priveliste din Saua Crapaturii spre Nord. Se vede Magura Codlei.

Tot din Saua Crapaturii, vedere spre Piatra Mica (1816m). (Anul asta am fost acolo de 1 Martie. Dar asta-i alta poveste)
Mergem mai departe si ajungem la zona de grohotis...
apoi la primul lantz...

apoi mai escaladam cate o saritoare...
Si ajungem pe Varful Turnu (1923m)
Priveliste spre sud. Undeva departe e destinatia noastra in aceasta zi.
Vedere spre Iezer-Papusa. Ce revelion am tras acolo...(http://adriangaz.blogspot.com/2009_01_01_archive.html)

Loc de popas
Tot inainte, pe creasta

Eugen

Inca un popas. In spate, nori. din ce in ce mai amenintatori. Dar ce sa mai... la noi vremea era buna :)

Eu, in camasa de serviciu

One of us

Am ajuns la refugiul Varful Ascutit. Frigul a inceput sa se lase, vantul a inceput sa bata, ceata aparea in zare... Eu nu prea eram linistit...
Privind spre destinatie. Nu, nu e acest varf destinatia noastra...

Pitici pe muntii mari

De acel varf va trebui sa trecem ca sa ajungem la destinatie. Incepe sa bata puternic vantul...
Undeva dupa acest varf, la un traverseu cu latimea de vreo 30 de centimetri, in zona Timbalu Mare, mi s-a facut frica. Frica pe bune. Asa ca l-am rugat pe Ionut sa ma asigure cu coarda. E greu sa va explic in cuvinte zona. Nervi sa fac o poza nu am avut :). Imaginati-va o creasta ingusta de vreo 30 de cm pe care mergi in echilibru pe un vant in rafale. Asta pe o distanta de vreo 15-20 de m. Bine inteles, de-o parte si de alta era prapastie. Nu stiu daca am reusit sa va fac sa vedeti...
Si iata ceata si ceatza

Never ending story... pisc dupa pisc... habar nu aveam cat mai aveam pana la refugiul Grind1... se lasa seara... vant la fel de puternic... ceata...

In zona Timbalu Mic din cauza vantului in rafale, Eugen era sa cada tot de pe o creasta foarte ingusta, iar eu m-am dezechilibrat serios. Poate ati simtit si voi caldura aia ce va cuprinde dupa o spaima grozava... Apoi transpiratia... Insa totusi, frica ma mentine vigilent...

Aproape de Ppiscul Baciului

Eugen si Mihai pe Piscul Baciului(2238m). Noapte... vant... fara ceata...

Am ajuns la refugiul Grind 1 (doua mii douasute si ceva de metri) unde am intalnit inca 3 baieti ce urcasera de la Plaiul Foii pe la La Zaplaz. Am mancat ca lupii si am dormit ca ursii. Asta pana pe la ora 3 AM, cand vantul batea atat de tare ca-mi era frica sa nu ia refugiul pe sus. Vant in rafale... dupa zgomotul din refugiu si dupa anumite experiente de-ale mele legate de vant pe munte, am estimat viteza la 100-110 km/h. Bineinteles, anumite chemari ale naturii datorate apei baute inaite de culcare au fost amanate pe termen nelimitat. Habar nu am cine s-ar fi aventurat noaptea pe creasta pe un vant ca asta doar pentru un pipi...
Am dormit cu intermitente, gandindu-ma si imaginandu-mi cum vom cobora dimineata. Ma vedeam mergand in 4 labe si rostogolindu-ma din cand in cand. Imagini nu prea placute.
Mos Nicolae nu a venit. Nu am gasit nimic in bocanci. Doar ceva gheata :). Daca Mosu' o fost pe creasta in acea noapte, atunci cu siguranta a trecut pe langa noi cu viteza vantului.

Pe la ora 6 AM, ne-am trezit definitiv, am iesit fara tragere de inima din sacii de dormit caldurosi in frigul din refugiu. Inauntru era +2 grade Celsius. Deci a fost totusi bine.
Mai jos refugiul Grind1. Sub noi, marea de nori. Vantul s-a linistit.
Noi, privind lumina rasaritului
Dupa ce am mancat ceva foarte rapid, am inceput coborarea spre refugiul Grind 2 (1629m?)
Privelistea spre rasarit (est)

Eugen
Eu
De acolo venim...
Refugiul Grind 2
Mergand fericiti (ca totul s-a terminat cu bine) printr-o padure devastata
Am ajuns in Cheile Pisicii
Apoi in Cheile Zarnestilor... traseu de escalada cu denumire zic io, originala...
Tot Cheile Zarnestilor
In cele din urma am ajuns la masina si... directia Bucuresti
Mai jos, Bucegii vazuti din zona Rasnov

Am ajuns cu bine in Bucuresti, plini de amintiri care pe masura ce timpul a trecut, au devenit din ce in ce mai faine si mai hazlii.
Insa, am tras si cateva invataminte:
- frica e buna atunci cand nu se transforma in panica. Te tine treaz si atent.
- nu trebuie sa-ti fie rusine sa ceri ajutor. Decat sa cazi pe undeva si sa pui in primejdie viata colegilor in incercarea lor de a te cauta si salva, mai bine ii rogi sa te ajute in portiunile mai dificile.
- bocancii de iarna (cu talpa rigida) sunt de un real ajutor. Eu am niste Scarpa Summit care s-au comportat admirabil. Am avut aderenta din plin, chiar si in zone cu zapada inghetata.
In rest, stiti si voi... prezenta echipamentului adecvat conditiilor de efectuare a turei este foarte importanta. Nu lasati echipament acasa pe motiv ca poate nu va trebuie. Sau ca rucsacul e greu.
Va doresc numa bine si succes in tot ce faceti!
PS: Duminica, 26 aprilie, in aceeasi formatie o sa urcam pe Valea Alba din Bucegi. O sa va povestesc cum a fost.
@+
Adi

5 comentarii:

  1. Frumoasa tura! Plina de invataminte povestirea. :) Multumesc. Astept restul povestilor ...

    RăspundețiȘtergere
  2. mi-ai mai povestit tu de noaptea nelinistita din refugiu, acum am vazut povestea mai pe larg si cu imagini. imaginatia mea are frau liber acum sa impleteasca povestea si sa o animeze dupa bunul plac. deja ma vad pe creste, pe unde n-am mai calcat parca de o eternitate. si-acum imi faci un dor....
    imi place tare mult desenul cu voi in padure noaptea :)
    te-au trimis astia de la serviciu intr-o misiune oficiala de purtai camasa? :)

    frumos povestit, cu haz

    RăspundețiȘtergere
  3. dragute senzatii pe acolo pe la timbal :) nu se compara cu nimic spaima de a cadea intr-o prapastie sau de a aluneca pe o limba de zapada.
    acum cativa ani am facut o bucata din traseul asta pe noapte fara frontala. e mai misto asa ca nu vezi haul din stanga si dreapta

    RăspundețiȘtergere
  4. Tare simpatic povestit; bravo pentru tura ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. lectiile de geografie de la scoala ar trebui sa fie asezonate, pe ici pe colo, cu astfel de povestiri indraznete, reale si palpitante. Copiii ar fi fascinati...Imi amintesc ca, eleva fiind, trebuia doar sa memorez niste nume de munti cu inaltimile aferente, trecatori, etc, lucru care ma cam enerva, fiindca nici macar o poza nu vedeam cu acel munte.Motiv pentru care nu mi-a placut deloc geografia...Despre talentul literar descriptiv pe care-l ai tu , Adi, nu e cazul sa mai spun nimic...Calistrat Hogas nu m-a convins. Iar umorul foarte fin si discret face totul!

    RăspundețiȘtergere